Sfântul Iosif, cunoscut și ca scriitorul de cântări, este fără îndoială o figură remarcabilă a creștinismului, cu o viață plină de evlavie, sacrificiu și dedicare față de credința sa. Născut în Sicilia din părinți credincioși, Plotin și Agata, Iosif a fost crescut în spiritul învățăturilor religioase și al virtuții. După pierderea părinților săi, el s-a mutat în Tesalonic, unde și-a dedicat viața monahală.
Viața monastică a Sfântului Iosif a fost marcată de asceză și rugăciune neîncetată. El a devenit un model pentru toți cei din jur prin post, rugăciune și viață curată. Hărnicia și evlavia sa l-au adus în atenția episcopului Tesalonicului, care l-a hirotonit preot. Ulterior, Sfântul Iosif a fost invitat la mănăstirea din Constantinopol de către marele Grigorie Decapolitul, care a fost profund impresionat de spiritualitatea și sfințenia sa.
În perioada în care lupta împotriva sfintelor icoane era în plină desfășurare, Sfântul Iosif a fost trimis într-o misiune delicată la Roma pentru a solicita sprijinul Papei și Bisericii Romane în apărarea Ortodoxiei. Pe drumul său, însă, a căzut pradă unor barbari care l-au dus captiv în Creta, unde a fost închis timp de șase ani. Cu toate acestea, el a privit chinurile sale ca pe o slujire adusă lui Hristos și a rămas neclintit în credință.
Momentul eliberării sale a fost unul divin, coincizând cu asasinarea împăratului Leon Armeanul în biserica unde asculta Utrenia. În același timp, Sfântul Nicolae i s-a arătat în închisoare și i-a spus să-l urmeze. Sfântul Iosif s-a simțit ridicat în văzduh și a ajuns miraculos la Constantinopol, unde a fost întâmpinat cu bucurie de către toți credincioșii.
O parte esențială a contribuției sale în viața bisericească a fost compoziția de cântări și imnuri liturgice. Sfântul Iosif a fost binecunoscut pentru talentul său în compunerea de tropare și condace, care au devenit o parte integrală a slujbelor bisericești. În ciuda dificultăților și perioadelor de persecuție, el a rămas statornic în credință și a continuat să slujească Biserica cu devotament.
Sfântul Iosif a fost un model de sfințenie și ascetism pentru contemporanii săi și pentru generațiile următoare. A avut darul înaintevederii și a făcut minuni, fiind recunoscut pentru viața sa de rugăciune și post. Moartea sa în 883 a marcat sfârșitul unei vieți trăite cu devotament și sfințenie.
Astăzi, sfintele moaște ale Sfântului Iosif sunt păstrate cu mare cinste și sunt un loc de pelerinaj pentru credincioși, care se roagă la el pentru mijlocire și ajutor în fața lui Dumnezeu. Viața și opera sa rămân o sursă de inspirație și îndrumare pentru toți cei care caută calea credinței și sfințeniei în viața lor.
Tot in aceasta zi (4 Aprilie) facem pomenirea:
- Cuv. Gheorghe din Maleo
- Sf. Mucenita Fervuta, a slujnicii ei si a tovaraselor lor
- Cuv. Puplie, cuviosul Platon egumenul Manastirii Studitilor
- Sf. Cuviosi Teona, Simeon si Forvin
- Cuv. Zosima, care a îngropat pe Sfânta Maria Egipteanca
- Cuv. Teona, si sihastru la Pantocrator (Muntele Athos) si episcop al Tesalonicului